O săptămână londoneză

Săptămâna trecută am petrecut-o în Londra împreună cu  cei de la Biz, care au scris un număr special al revistei. Am întâlnit oameni care au plecat din România acum câțiva ani și au reușit să-și dezvolte un business acolo. Am auzit povești despre proiecte pornite din pasiune, idei care au prins contur după multă muncă și dedicare.

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a descrie orașul, acela ar fi “eleganță”. Londra este un oraș dichisit până în cele mai mici detalii. Are în spate un mecanism bine pus la punct, cu o precizie de chirurg. De la transport, curățenie, servicii, ajungând la parcuri, atracții turistice și pub-uri – londonezii par a găsi timp și resurse financiare pentru a se îngriji de ele în aceeași măsură.

Totul urmează o linie logică. N-am găsit o singură regulă în orașul ăsta care să mi se pară stupidă, irelevantă. Mai mult de atât, e mereu pregătit pentru turiști. Străzile sunt împânzite cu semne care-ți indică unde poți ajunge din punctul respectiv, ce variante de trasee ai etc., astfel că te poți rătăci doar dacă ești teribil de neatent. Polițistii care patrulează la pas străzile nu se arată deloc deranjați când le ceri informații, din contră, e posibil chiar să-și scoată iphone-ul din buzunar, să-ți arate traseul pe google maps.

Am fost martora multor situații inedite, dacă aș încerca o comparație cu România. Ca să întelegeți mai bine la ce mă refer, vă povestesc două dintre ele. Prima a fost în trafic, la o oră de vârf. Pe o strada cu o singură bandă pe sens pe care stăteau încolonate mai bine de 10 mașini, semaforul se face verde. Prima mașină e un taxi care oprește să ia un client. Vă reamintesc ca nu exista posibilitatea de depășire. Până ce clientul și-a suit bagajul în mașina, care a demarat imediat ce s-a închis ușa, au mai apucat să treacă pe verde încă două mașini. Nu a coborât nimeni să-l ia la bătaie pe taximetrist. Nu s-a înjurat, nu s-a claxonat.

A doua surpriză am avut-o într-un pub unde mi s-a greșit comanda de mâncare. Comandasem pește și mi-au adus un burger. I-am zis tipei care m-a servit de situație, după ce am încercat să mă conving că s-ar putea să-mi placă burgerul ăla. În secunda doi mi-a luat farfuria și cinci minute mai târziu aveam peștele pe masă. That’s it! Nu a încercat nimeni să mă convingă că în ziua de azi peștele se servește în formă de burger, nu a venit managerul să-mi urle în față că e vina mea. Ah, si-am primit și-un pahar de rose, cu scuzele de rigoare.

Am avut timp să “cercetez” și un parc, mai exact Hyde Park. Am văzut atât de mulți oameni făcând jogging sau yoga, încât începusem să mă simt ușor vinovată pentru prânzul delicios și total nesănatos de la T.G.I. Friday. În cazul în care ajungeți pe acolo, ar trebui să știți că există o pistă pentru cai și un loc de unde poți să-ți închiriezi unul.

M-am plimbat mult cu metroul pentru a ajunge în diverse zone ale orașului. La orele de vârft vedeam foarte mulți bărbați, îmbrăcați în costume impecabile, care nu se arătau sinchisiți că folosesc metroul având o geantă LV în mână. Și nici pe celelalte persoane din compartiment nu părea să le intereseze. Dacă faci asta în București, pe lângă faptul că toată lumea din compartiment încearcă să te izoleze într-un fel, mai ești bănuit și că e un fake.

Ar fi multe de povestit, mai ales despre diferența de mentalitate care ne influențează atât de mult viața de zi cu zi. Dar, pentru că vreau să-mi păstrez zâmbetul pe buze vă mai zic doar de Tower Bridge care, la apus, pare desprins dintr-un wallpaper intens photoshopat.

E greu să nu-ți placă Londra.

photos